Ideea că îmbătrânim, ne sperie.
Am fost învățați să gândim în acest fel. Suntem bombardați cu mesaje care transmit același lucru: faptul că înaintarea în vârstă este o problemă, poate una dintre cele mai mari probleme ale societății noastre și, ca atare, trebuie evitată. Aproape că am vrea să oprim timpul…
Ne temem atât de tare de ”îmbătrânire”, încât pare că niciodată nu e prea devreme să începem să ne ”protejăm”, încercând să ascundem semnele pielii prin tot felul de tratamente, neasumându-ne vârsta pe care o avem, sau acceptând tot felul de compromisuri doar pentru a evita să fim considerați parte dintre ”ei”, cei în vârstă.
Am învățat să ne distanțăm de ceea ce este considerat ”vârsta a treia”, într-o încercare aproape hilară de a nega că noi toți înaintăm în vârstă.
Autoarea ne propune să schimbăm perspectiva cu una mai realistă. Să ne apropiem cu bucurie de cei mai în vârstă ca noi, pentru a învăța alături de ei să ne acceptăm pe noi înșine. Îmbătrânirea este parte din viață, începem de fapt să îmbătrânim în momentul în care ne naștem. Prezența ideii de mortalitate este reamintirea constantă că suntem vii și că fiecare zi ar trebui trăită cu recunoștință și prezență.